Boala Parkinson a fost descrisa pentru prima data in 1817 de catre medicul englez James Parkinson si este o tulburare neurodegenerativa progresiva asociata cu pierderi de neuroni dopaminergici.
Este recunoscuta ca una dintre cele mai frecvente tulburari neurologice, care afecteaza aproximativ 1% din persoanele de peste 60 ani. Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza in timp. Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, evolutia este lenta, astfel incat pacientii pot duce o viata activa multi ani dupa stabilirea diagnosticului. Semnele cardinale ale bolii sunt: tremorul de repaus, rigiditatea, bradikinezia si instabilitatea posturala (aceasta din urma apare dupa 8 ani de evolutie). Dementa apare in aproximativ 20% din cazuri. Manifestarile psihice, care includ depresie si halucinatii vizuale, sunt comune, dar nu sunt prezente la toti pacientii.
Diagnosticul de boala Parkinson se bazeaza pe semne clinice: debut cu implicare asimetrica a membrelor, tremor, rigiditate, bradikinezie si raspuns pozitiv la tratamentul cu levodopa.
Cauza aparitiei bolii Parkinson ramane deocamdata necunoscuta, dar cercetatorii considera ca etiologia acestei afectiuni implica o asociere intre factorii de mediu si cei genetici.
In prezent nu exista tratament pentru a vindeca boala Parkinson. Insa sunt disponibile mai multe terapii pentru intarzierea aparitiei simptomelor motorii si ameliorarii acestora. Toate aceste terapii sunt concepute pentru a creste cantitatea de dopamina din creier, fie prin inlocuirea dopaminei, imitarea dopaminei sau prin prelungirea efectului dopaminei.
