Depresia se caracterizeaza printr-un sentiment persistent de tristete, pesimism, lipsa interesului pentru orice activitate si chiar pentru viata, a carui intensitate poate ajunge la letargie totala si apatie. Depresia a devenit cea mai frecventa suferinta mintala la nivel de comunitate.
Un studiu desfasurat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii a atestat faptul ca depresia afecteaza circa 121 de milioane de persoane de pe intregul mapamond. Se estimeaza ca anual, 3 – 15 % din populatia generala prezinta un episod depresiv, dintre care 0,4 – 5 % sunt episoade depresive severe. In Europa, din 1000 de adulti, 58 prezinta tulburare depresiva majora (adica 33,4 milioane de persoane). Toate aceste cifre ingrijoratoare au facut ca depresia sa devina in acest moment una dintre cele mai studiate afectiuni psihice.
Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda eforturilor depuse. Viziunea unanima actuala a cercetarilor si clinicilor impune un model bio-psiho-social in care, la instalarea depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul creierului cat si cauze psihologice (personalitati fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative, ostilitatea mediului etc.). In aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca o reactie la un eveniment de viata negativ. Ulterior insa, episoadele se pot repeta fara nicio cauza aparenta.
Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze aparitia unor stari de depresie, cele mai frecvente sunt cele neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia), endocrinologice (tulburarile tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele infectioase (infectia HIV, mononucleoza, pneumonia virala si bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.
In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea recenta reprezinta cauze posibile suplimentare pentru depresie.
Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de tulburari afective sau un istoric de afectiuni psihice in familie, de consum de alcool sau substante psihoactive.
Nu de putine ori, depresia se manifesta prin acuze somatice nespecifice – cefalee, ameteli, disconfort general, dureri si manifestari gastrointestinale. Avem atunci de a face cu o depresie „mascata” in care pacientul ajunge sa consulte inutil tot felul de medici si se supune unei serii de investigatii care sunt costisitoare, nefolositoare si chiar chinuitoare, fara a descoperi o cauza concreta a suferintei sale.
Diagnosticul depresiei se poate pune numai de catre un psihiatru. Deoarece nu exista pana in acest moment nici o explorare imagistica specifica si nicio analiza de sange care sa certifice existenta depresiei, diagnosticul se bazeaza pe un interviu clinic, o discutie din care un specialist exersat poate sa extraga elementele cheie ale acestei tulburari.
