Psoriazisul este o afecţiune cronică inflamatorie, mediată imun, cu manifestări cutanate şi sistemice în evoluţie, având un impact negativ asupra calităţii vieţii pacienţilor, cu prevalenta globala de 2%. Psoriazisul are multiple forme de prezentare clinică, dintre care psoriazisul vulgar este cea mai comună (80% cazuri), fiind o boala care nu este contagioasa.
Comorbidităţile asociate psoriazisului sunt numeroase şi de interes multidisciplinar, dintre cele mai importante fiind afectarea cardiovasculară şi psihoemoţională şi artrita psoriazică. Creşterea nivelului stresului oxidativ, disfuncţia endotelială şi răspunsul inflamator sistemic reprezintă unele dintre cele mai importante mecanisme implicate în apariţia psoriazisului. Acestea pot explica asocierea psoriazisului cu alte comorbidităţi sistemice de tipul sindromului metabolic (obezitate, dislipidemie aterogenică, hipertensiune arterială, rezistenţă la insulină) sau afecţiunile cardiovasculare.
Există studii în literatura de specialitate care demonstrează creşterea riscului de infarct miocardic şi moarte de cauză cardiovasculară la pacienţii cu psoriazis vulgar(8,9). Psoriazisul sever a fost identificat ca un factor de risc pentru apariţia fibrilaţiei atriale(10).
Numeroase studii din literatura de specialitate atestă existenţa unei legături între dislipidemie şi psoriazisul vulgar. Există studii care chiar au ridicat suspiciunea că un anumit profil dislipidemic (valori crescute ale LDL-colesterolului şi ale apolipoproteinei A1) poate preceda debutul psoriazisului(11). Obezitatea ar putea reprezenta un factor de risc pentru apariţia psoriazisului, lucru susţinut de date recente obţinute din studii de cohortă. Este demonstrată existenţa unei legături între valoarea crescută a IMC şi activitatea şi severitatea psoriazisului(12).
Studii epidemiologice recente atestă existenţa unei asocieri între psoriazis şi diabetul de tip 2 sau toleranţa alterată la glucoză, arătând o prevalenţă mai înaltă în cadrul pacienţilor cu psoriazis decât în grupurile de control(12).
Psoriazisul vulgar se asociază şi cu creşterea riscului de accident vascular cerebral. Un studiu de cohortă realizat pe 44.164 de pacienţi a demonstrat existenţa unui risc semnificativ din punct de vedere statistic la pacienţii cu psoriazis prin comparaţie cu cei din lotul de control(12). Totodată, pacienţii cu forme severe de boală prezintă un risc cu 43% mai mare de apariţie a accidentelor vasculare cerebrale faţă de cei cu forme uşoare(13).
Studii de cohortă au demonstrat asocierea între psoriazis şi creşterea uşoară a riscului de limfoame, mai ales de limfom Hodgkin sau limfom cutanat cu celulă T, riscul crescând cu severitatea bolii(13). Pacienţii cu psoriazis au risc de a dezvolta şi alte afecţiuni oncologice: cancere non-melanoma, cancere în sfera ORL sau tumori de organe solide (ficat, pancreas, plămân, sân, rinichi)(14). Utilizarea regimurilor PUVA a fost asociată cu apariţia carcinoamelor cu celulă scuamoasă, la fel şi utilizarea ciclosporinei.
Artrita psoriazică este cea mai frecventă comorbiditate asociată psoriazisului. Reprezintă o artrită inflamatorie caracterizată de artralgii, edem şi redoare articulară. Între 25% şi 34% din pacienţii cu psoriazis vulgar prezintă artrită psoriazică. De regulă, manifestările cutanate ale psoriazisului apar înaintea celor articulare la peste 80% din pacienţi şi le preced pe cele articulare, în medie, cu 10 ani.
Artrita psoriazică face parte din categoria spondilartritelor seronegative, de aceea nu există un test serologic care să determine direct diagnosticul de artrită psoriazică.
Radiografiile sau alte metode imagistice (IRM sau CT) pot fi utilizate pentru a detecta implicarea articulară, iar în prezenţa leziunilor cutanate specifice psoriazisului se poate pune diagnosticul de artrită psoriazică(15).
Calitatea vieţii pacienţilor cu psoriazis vulgar a fost investigată în mod intensiv în ultimii ani. Nivelul calităţii vieţii este considerat a fi foarte redus, fiind comparabil cu al altor boli severe, precum afecţiunile cardiovasculare, diabetul, depresia sau chiar afecţiunile oncologice.
Ameliorarea leziunilor cutanate prin administrarea de tratament topic sau sistemic este asociată cu creşterea calităţii vieţii.
Diagnosticul de psoriazis se pune pe baza examenului clinic şi este confirmat prin examen histopatologic. Standardul de aur în tratamentul psoriazisului vulgar rămâne metotrexatul, însă evoluţia terapiilor biologice duce la lărgirea orizontului terapeutic, mai ales pentru formele moderate şi severe.
