Tiroidita autoimuna este una dintre cele mai frecvente afectiuni tiroidiene interesand aproximativ 10-20% din populatie cu o pondere net crescuta in randul femeilor (raport femei/barbati 9:1).
Tiroidita autoimuna cuprinde mai multe entitati : forma clasica cu gusa (tiroidita Hashimoto), forma atrofica, tiroidita limfocitara a copilului si adolescentului, tiroidita postpartum, tiroidita silentioasa si formele focale de tiroidita .
Tiroidita Hashimoto se poate asocia cu alte boli autoimune : poliartrita reumatoida, vitiligo, anemie Biermer, sdr. Sjogren, dermatomiozite, polimiozita, miastenie, glomerulopatii sau poliendocrinopatii (diabet zaharat, insuficienta corticosuprarenaliana, hipofizita, ovarita, hipoparatiroidie).
Exista o predispozitie genetica pentru aparitia bolii precum si o incidenta crescuta a bolii la pacientii cu diabet zaharat sau tulburari cromozomiale (cel mai frecvent sdr. Down, Turner, Klinefelter). Factorii de mediu de asemenea pot juca un rol important in aparitia bolii (infectii , exces de iod , medicatie -amiodarona, interferon, unele chimioterapice, substante toxice).
Din punct de vedere fiziopatologic tiroidita se caracterieaza prin formarea de autoanticorpi care ataca si distrug tesutul glandular afectand in timp capacitatea de producere a hormonilor tiroidieni. Din punct de vedere functional se deceleaza eutiroidie in 80% din cazuri, hipotiroidie in 15% din cazuri sau hipertiroidie in doar 5% din cazuri.
Tabloul clinic se poate asocia cu fatigabilitate ,dificultati de concentrare si memorare, intoleranta la frig cu extremitati reci, tegumente uscate , tranzit intestinal incetinit (constipatie), crestere in greutate cu apetit scazut, parestezii, tulburari menstruale (menoragii, oligomenoree ,amenoree) , infertilitate, aspect edemetiat al fetei, edeme periferice etc.
Teste de laborator care confirma diagnosticul : prezenta anticorpilor antitiroidieni (ATPO, anticorpi antitireoglobulina, anticorpi antireceptor TSH inhibitori-TRAb ), testarea functiei tiroidiene (TSH,FT4,FT3). Ecografia tiroidiana completeaza diagnosticul, tesutul tiroidian avand aspect hipoecogen , neomogen cu septuri, eventual cu decelarea nodulilori tiroidieni. Alte explorari in caz de dubii diagnostice : scintigrafia tiroidiana si punctia tirodiana .
In cazul tiroiditei autoimune corticoterapia este ineficienta si nejustificata in raport risc / beneficiu. In formele cu hipotiroidie se va institui substitutie cu hormoni tiroidieni iar in cele cu tireotoxicoza antitiroidiene de sinteza . Tratamentul cirurgical poate fi indicat in cazul unui volum tiroidian crescut cu fenomene de compresiune sau in caz de dubii diagnostice (limfom tiroidian sau carcinom tiroidian) .
